Sfântul Ioan Iacob de la Neamț

image

Acest prea ales vas al lui Dumnezeu a vazut lumina zilei in pamantul binecuvantat al Moldovei la 23 August 1913, in satul Crainiceni, comuna Horodistea, judetul Dorohoi, din binecredinciosii parinti Maxim si Ecaterina, lucratori ai gliei strabune, plini de credinta, cu viata curata si tematori de Dumnezeu, primind la botez numele de Ilie.

        Dupa moartea timpurie a mamei sale, petrecuta la numai sase luni de la nastere si apoi moartea tatalui sau, cazut erou pe front, in razboiul din 1917-1918 pentru intregirea neamului si pentru apararea patriei, pruncul a fost luat in grija bunicii sale.

        Bunica lui, Maria, vaduva de mai multi ani, renunta la dorinta sa mai veche de a intra in randul monahiilor si se dedica cresterii si educarii nepotului. Ea l-a deprins cu rugaciunea catre Dumnezeu. Tatal orfanilor, i-a imprimat adevarata evlavie crestina, i-a insuflat dragostea de cele sfinte si respectul fata de oameni.

        Pe cand avea numai 11 ani, pierde si dragostea bunicii sale Maria, care trece la cele vesnice. Ea a ramas in memoria lui chip sfant, pe care nu a uitat-o niciodata. Aceasta se vede in duioasa poezie “Dorul Bunicii”, in care face analogie cu pilda unor sfinte femei, precum: Antuza, Macrina sau Nona. in aceste versuri, se poate vedea rolul bunicii in formarea religioasa si morala a Sfantului. Cuviosul Ioan a urmat scoala primara in satul natal, dupa care a absolvit gimnaziul “Mihail Kogalniceanu” din Lipcani (jud. Hotin) trecand bacalaureatul in 1932, cu rezultate foarte bune. in timpul scolii nu i-au lipsit cartea de capatai Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor si alte carti de zidire sufleteasca.

        La varsta de 20 de ani, simtind chemarea dumnezeiasca si ca urmare a formarii sale duhovnicesti isi indreapta pasii spre manastirea Neamt, in ziua praznicului de la 15 august, inchinat Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu a randuit ca cererea sa de inchinoviere in manastire sa fie primita de staretul de atunci, viitorul Patriarh al Romaniei, Nicodim.

        L-a atras spre aceasta viata, cum singur marturiseste mai tarziu, “frumusetea slujbelor, mai ales cele de noapte, blandetea calugarilor, iscusinta duhovnicilor, linistea muntilor si darul Sfantului Duh”. Descopera acum scrierile Sfintilor Parinti si alte scrieri sfinte pe care le citeste cu multa staruinta. Aici, la Neamt, a primit chipul ingeresc al calugariei la data de 8 aprilie 1936, in miercurea Sfintelor Patimi, fiind tuns in monahism de catre staretul Vasile Moglan, viitor episcop.

        Citirea Patericului trezeste in el o dorinta mai veche, de a ajunge la Locurile Sfinte. in anul 1936, dupa post si rugaciune, marturisindu-se si impartasindu-se, a plecat spre Tara Sfanta. Cu evlavie calca pe urmele Mantuitorului, inchinandu-se la Sfintele Locuri din Ierusalim, Betleem, Hebron si altele, dupa care cuviosul Ioan vietuieste mai intai intr-o pestera din pustia Iordanului.

        Dupa doi ani de pustnicie, se inchinoviaza la manastirea Sfantul Sava, straveche si vestita asezare monahala ortodoxa, unde se nevoieste opt ani. Avand oarecare cunostinte medicale, se ingrijeste de bolnavi, fiind socotit “doctorul manastirii”, indeplinind si alte ascultari. Cerceta biblioteca manastirii, traducand in romaneste lucrari care i se pareau pagini folositoare si ziditoare de suflet. Iubea si se nevoia in privegheri de toata noaptea, fiind cunoscut si apreciat pentru viata sa aspra de post si rugaciune, de paza a gandurilor.

        in anul 1945, este prohirisit schimnic de catre Patriarhul Ierusalimului. Numit apoi egumen la Schitul romanesc cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul, din Valea Iordanului, a fost hirotonit preot in anul 1947, in Biserica Sfantului Mormant. A staretit cu multa evlavie, ca egumen, la acest schit, pana in anul 1952, inzestrand asezamantul cu multe chilii pentru vietuitorii schitului si pentru pelerini. Multi dreptcredinciosi romani sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau si cautau cuvant de alinare duhovniceasca la Sfantul Cuvios Ioan de la Neamt-Hozevitul.

        Langa Iordan a rodit deplin talentul poetic al Sfantului, fiind inspirat de frumusetea firii inconjuratoare, poeziile sale fiind in acelasi timp rugaciune si cantare duhovniceasca.

        Din dorinta dupa o viata mai aspra si cautand calea desavarsirii, se inchinoviaza in manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul, situata pe raul Cherit, locuri unde se nevoise si Sfantul Prooroc Ilie, in vremea prigonirii sale. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vietii sale in cea mai severa schimnicie, gasindu-si adapost in pestera “Sfanta Ana”, care se afla nu departe de manastire. Petrecea aici in post si rugaciune, rabdand frigul, foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul si multe ispite. Manca o singura data pe zi si se multumea cu 3-4 ore de somn. Savarsea pravila calugareasca in paraclisul pesterii, iar in sarbatori slujea la biserica manastirii.

        in scrierile sale, din acest timp, Sf. Ioan arata frumusetea tainica a locurilor si a pesterii, aureolate de maretia sfintilor sihastri, care, veacuri de-a randul si-au dobandit aici desavarsirea. in sufletul sau vibra armonios intreaga creatie a lui Dumnezeu, se restaura pacea edenica intre el si celelalte fapturi. Asa se explica Faptul ca la moartea sa multime de pasari s-au adunata in jurul pesterii, aratand prin aceasta legatura sfantului cu natura inconjuratoare.

        Cu darul lui Dumnezeu si-a cunoscut mai dinainte sfarsitul vietii pamantesti, insemnand-o pe peretele pesterii in care isi petrecea ultimele zile. Si-a dat sufletul in mainile Domnului la 5 august 1960, cu seninatate si cu mana dreapta binecuvantand. Trupul sau a fost prohodit dupa cuviinta si a fost asezat in pestera “mormintelor”, in locul in care dinainte si-l pregatise, fiind regretat de toti cei ce-l cunoscusera.

        Plecarea lui, prea timpurie, a lasat adanci regrete si dureri sufletesti nemangaiate in randul monahilor romani din Tara Sfanta. implinise 47 de ani, dintre care 24 ii petrecuse in post si nevointa la Locurile Sfinte.

        Dupa 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, mormantul sau a fost deschis in vederea asezarii osemintelor in gropnita de obste. Spre uimirea celor prezenti s-a constatat ca trupul nu fusese atins de putreziciune si raspandea o buna mireasma. Staretul manastirii, Arhimandritul Amfilohie, spunea: “Parca l-am fi pus in mormant de cateva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum”.

        La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a ingaduit stramutarea moastelor Cuviosului Ioan de la Neamt in biserica Sf. Gheorghe Hozevitul, fiind asezate intr-o racla de abanos si sticla si depuse langa moastele sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul, organizatorii si conducatorii acelei lavre monahale.

        Datorita vietii sale desavarsite, prin cuvant si fapta, Sfantul Ioan este cinstit de multimea credinciosilor si de calugarii care vin si se ating cu evlavie de sfintele lui moaste, cerand ca el sa mijloceasca, prin rugaciunile sale, la Dumnezeu pentru a dobandi tamaduire sufleteasca si trupeasca. Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Pubblicato il 05/08/2015 su Noutați Ortodoxe. Aggiungi ai preferiti il collegamento . Lascia un commento.

Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

%d blogger cliccano Mi Piace per questo: